Eram anul 3 de facultate, care a fost si primul an in care am stat la camin (daca stiam ce pierd, de la inceput, stateam eu la camin mai devreme). Acolo am intalnit niste oameni care mi-au devenit prieteni, mi-au devenit simpatici, mi-au devenit familia mea zilnica, pentru ca zi de zi ne ciocaneam unii la usa celorlalti sau stateam pe holurile caminului la o tigara (ei), la o vorba (eu). :)
Atunci m-am imprietenit cu Nicoleta (Nicky, pentru prieteni), printre multi altii. Pot spune (pentru ca nu cred ca jignesc in vreun fel pe nimeni) ca mi-a fost cea mai simpatica si mai calda ca persoana de cand am vazut-o si parerea mi-a ramas la fel si dupa ce am cunoscut-o mai bine.
... S-a terminat anul 3 de facultate, a fost vacanta de vara, a venit toamna in care a trecut si sesiunea de restante (nu mai stiu daca atunci am fost "ocupata" cu ceva, dar oricum a trecut) si trebuia sa imi gasesc loc in camin. Nu am mai reusit sa stau in acelasi camin si am primit camera in alta parte. Insa am fost atat de disperata atunci (disperata este cuvantul, pentru cum gandeam eu atunci…) pentru ca nu mai stateam in acelasi camin in care imi placuse, nu mai eram langa aceeasi oameni langa care petrecusem un an frumos, dar mai ales ... eram asa disperata pentru ca mi se parea ca nu o sa o mai vad pe Nicky, ca nu o sa mai stam de vorba zi de zi, sa vad ce mai face... Suna atat de stupid acum, dar jur ca asa gandeam. Atunci.
Eram prea mica si gandeam prea sub influenta acelor zile, ca sa imi dau seama ca prieteniile astea, daca sunt sa ramana, trec peste faptul ca stai in acelasi camin, ca te vezi zilnic cu acea persoana, ca te intalnesti zilnic cu ea in anumite circumstante. Prieteniile care raman trec de chestiile astea. Iti raman in suflet.
Chiar daca ne-am vazut mai rar, mereu am simtit o afectiune speciala pentru ea. De fiecare data cand ne intalnim (si, in ultima vreme, imi fac sperante ca asta va fi mai des ) mi se pare mereu ca o luam din acelasi punct in care am ramas la ultima data cand ne-am vazut. Mi se pare ca ea va fi mereu acolo, prietena a mea, mereu ca sa ne vedem si sa povestim ce am mai facut din momentul in care nu ne-am mai vazut. Nu inteleg ce tot fac de nu o vad mai des (asta e ca repros pentru mine!). Ca de gandit la ea oricum ma gandesc muuuuuult mai des decat de vedem (asta o asigur eu!!!!).
O persoana mai deschisa si mai care sa iti spuna totul verde in fata nu am vazut asa des. Simpatica pana la extrem (ea nu isi da seama de asta, tre sa ii bage careva mintile in cap sa creada!!!), sufletista, optimista, deschisa la orice chestie noua care o atrage de prima data, curajoasa si tauroaica (dupa zodie :)) in lupta cu viata...
Asa e Nicky, asa a fost mereu.

The Good...

...the bad...
...and the beautiful...
La multi ani, Nicky, sa fii sanatoasa, sa ai parte de noroace si sa iti vina mintea la cap sa vezi si tu ce OM EXTRAORDINAR esti!!!
1 mai 2008