luni, martie 17, 2008

La multi ani, Ioanaaaaa!

Pai daca vine primavara, se poate sa apara vremea frumoasa si florile colorate fara sa fie intai ziua Ioanei? Eu cred ca nu se poate asa ceva, asa ca, inainte ca toate frumusetile astea sa apara in lume, primavara isi prinde la piept, in 18 martie, an de an, fara gres, pe IOANA.
La multi ani, draga mea prietena! As putea spune, antica mea prietena, nu ca ai fi tu o baba, ci pentru ca ne cunoastem de cand lumea si pamantul, adica din primul an de facultate (asa mult a trecut de atunci? - uf, atunci suntem niste babe amandoua :) ).
Tin minte ca era vreo 18 octombrie (nu stiu daca 15 sau 18 octombrie, la asta am dubii) cand a intrat prima data in amfiteatru, la batrana facultate de matematica de la Universitate si...acolo ne-am intalnit. De atunci ne-am vorbit una alteia si am tot tinut-o asa...pana acum.E drept ca ne vedem mai rar in ultima vreme (uf, de fiecare data cand imi aduc aminte ca o vad rar ma supar pe mine insami ca nu fac mai multe sa o vad mai des, ne luam fiecare din noi cu cele zilnice si uite asa trece timpul...) DAR EU TIN LA EA LA FEL DE MULT CA ATUNCI CAND NE VEDEAM ZILNIC. La fel de mult cand mergeam la cursuri, la fel de mult cand chiuleam sa mergem in Cismigiu sau aiurea pe strazi, cand ne tineam de mana si se uitau oamenii ciudat la noi, cand ne pupaceam pe holurile facultatii sau la toaleta (a fost o faza tare cand ne pupaceam noi la toaleta si vorbeam ca fetele si au trecut niste studenti care au ramas cu gura cascata cand ne-au vazut ce faceam, in joaca) sau cand ne promisesem una alteia ca eu o invat engleza si ea pe mine rusa si vorbeam pe strada in limbi straine (cica noi invatam...). E o mare pupacioasa fata asta!
Si cand ne scriam noi scrisorele...in vacantele de vara, cand nu existau e-mail, messenger sau telefoane mobile... (cand zic asa, chiar ca pare ca suntem niste babe care se cunosc din epoca de piatra :) ). Si ea, si eu, inca avem scrisorile pe care ni le scriam una alteia.

As avea asa de multe de povestit despre ea... Parca ma apuca dorul de ea in timp ce scriu...

E o JMECHERA fara egal fata asta, cred ca de asta a reusit sa supravietuiasca la toti si la toate. Nu stiu daca un om normal la cap ar putea tine piept la tot ce a indurat ea si nu cred ca un om cu picioarele pe pamant ar putea sa ramana cu zambetul pe buze si sa fie optimist la toate incercarile prin care a trecut ea. Dar mereu le-a facut pe toate, mereu i-a ajutat pe altii, mereu a vazut ca se poate mai bine acolo unde altii nu vedeau cale de iesire.
... JMECHERA ... spun la modul in care si ea spune la altii la fel, nu ma refer la alta semnificatie... :) Si are la aere de jmechera....pfuuu...ia sa pun o poza sa vedeti cum ii ies aerele din cap...



Si mai pun o poza si cu mine, sa ma vedeti si pe mine cum imi adun aerele ca sa le dau afara (eu eram in faza in care aerele se acumulau, poza in care imi dadeam aere, ca Ioana, nu o am :))) ). P.S. Fatza mea arata asa criminal din cauza efortului de a imi da aere. Ioana arata asa relaxata in timp ce isi da aere pentru ca ea este obisnuita cu asa ceva :P




Tot scotocind dupa poze am realizat ca am foarte putine poze facute cu ea!!!Si acest lucru trebuie remediat in cel mai scurt timp!!! :)
Nu cred ca imi trebuie poze ca sa imi aduc aminte de Ioana sau sa imi aduc aminte ce faceam noi impreuna, chiar si cele mai marunte lucruri...Cred ca vremea studentiei mele o voi asimila toata viata cu momentul in care am intalnit-o pe ea si cu clipele studentesti in care, tam-nesam, este si ea.


Ce sa mai spun ....
LA MULTI ANI, DRAGUTA MIA, SI MULTE, MULTE BUCURII IN VIATA.
SI MULT NOROC!
SI MULTA SANATATE!
SI TOT CE ITI DORESTI SA SE INDEPLINEASCA, PENTRU CA DACA MERITA CINEVA PE LUMEA ASTA SA I SE INTAMPLE NUMAI LUCRURI FRUMOASE, TU ESTI ACEEA!

TE PUPACESC CU DRAG!

18 martie 2008



vineri, martie 14, 2008

Exista trei lucruri pe care daca un om nu le stie ii scurteaza viata: ceea ce il depaseste, ceea ce nu-i ajunge si ceea ce este tocmai ce trebuie.

Un proverb swahili spune:
"Exista trei lucruri pe care daca un om nu le stie ii scurteaza viata: ceea ce il depaseste, ceea ce nu-i ajunge si ceea ce este tocmai ce trebuie."

Nu am descoperit inca ce ma depaseste pentru ca nu am fost pusa fata in fata cu o reala provocare de viata. Nu inca.
Nu am descoperit inca ce nu imi ajunge, pentru ca pana acum...daca am vrut ceva sau am dorit sa realizez ceva...am avut sau am realizat.

Dar zilele astea am avut parte de ceva ce a fost tocmai ce trebuia. :) Nu la modul bun, nu imi doream asa ceva. Sambata, chiar cand vroiam sa fac mamei o surpriza de 8 martie si sa vin acasa cu masina am avut accident de masina. Sunt bine, acum. Masina nu este chiar la fel de bine ca mine si imi pare rau de asta... :(
De ce spun ca a fost tocmai ce trebuie? Pentru ca ceva s-a schimbat. Nu stiu inca ce...o sa aflu. Astept si eu sa aflu... M-ar interesa foarte tare sa constientizez schimbarea pe care am simtit-o. Ma impiedica ceva sa vad... Nu stiu inca ce...

Am niste parinti grozavi... cei mai grozavi din lume care au existat vreodata. Cei care isi lauda parintii ca sunt cei mai tari, nu sunt nici pe jumatate norocosi ca mine. Parintii mei sunt cei mai tari parinti din toate timpurile si din toate lumile. Asta stiam si nu trebuia sa mi se intample nimic sa imi confirme sau sa imi intareasca simtirea asta.